INFO&NEWS

Ultimul banc cu Băsescu

2011-02-24T15:38:00.000+02:00

Băsescu îl cheamă la el pe Ialomiţianu:

- Ialomiţene, să-mi scoţi imediat 2 miliarde de euro şi să-i dai la penitenciare. Vreau să fie modernizate, să aibă deţinuţii tot confortul, să fie de 5 stele.

- Dar, domnule preşedinte, de unde să iau banii ăştia? Că dacă-i aveam îi investeam în şcoli...

- Băi Ialomiţene, tu crezi după ce n-o să mai fiu preşedinte eu mă duc la şcoală?

Mitul jertfei pentru creaţie

2011-02-22T21:39:00.002+02:00

Oare cât de frustrant trebuie să fie sentimentul că cineva s-a folosit de tine atunci când a avut nevoie şi apoi te-a aruncat la gunoi? Şi cât de şi mai frustrant trebuie să fie că prin călcarea ta în picioare tocmai şi-a mai atins un interes?

Cred că cel puţin o dată, în ultima săptămână, dl. Emil Boc a simţit acest gust amar. De când e premier a făcut multe compromisuri compromiţătoare.

Primo. Susţinător cu argumente solide al bicameralismului (în teza de doctorat), s-a metamorfozat subit în avocatul monocameralismului atunci când dl. Traian Băsescu a cerut referendum pentru Parlament monocameral. Profesor de drept constituţional, dl. Boc a scris cele mai multe Ordonanţe neconstituţionale din istoria postdecembristă a României. Nu din necunoaştere a făcut acest lucru, ci, din nou, din interese. Ale lui sau ale altora. Dar mai ales ale preşedintelui Traian Băsescu. Şi, un ultim exemplu, înlăturarea lui Vasile Blaga din Guvern. Dl. Blaga scăpase de marea remaniere din septembrie şi acest lucru nu-i dădea linişte d-lui Băsescu. Dl. preşedinte a găsit momentul perfect: Blaga vinovat că poliţiştii i-au strigat peste gardul Palatului Cotroceni javră ordinară. A renunţat la antemergători în semn de protest, iar premierul a sărit imediat să-l imite. În urma acestui gest făcut de Emil Boc, dl. Vasile Blaga şi-a dat demisia din funcţia de ministru de interne.

Secundo. Emil Boc a fost un premier de sacrificiu. Şi-a asumat o serie de măsuri de contracarare a crizei economice, măsuri care i-au atins pe români acolo unde-i doare cel mai tare: la buzunar. Efectul imediat a fost prăbuşirea în sondaje. A PDL, a d-lui Boc, a d-lui Băsescu. Emil Boc le spunea anul trecut colegilor de partid să stea liniştiţi pentru că situaţia se va întoarce în favoarea PDL: românii îşi vor da seama de justeţea tăierii salariilor, pensiilor şi a altor venituri şi vor mulţumi din inimă partidului cu voturi.

Aş vrea să cred că tot ceea ce a făcut dl. Boc a fost un risc calculat. Aş vrea să cred că, avid de faimă şi putere, i-a făcut jocurile preşedintelui Traian Băsescu. Aş vrea să cred că, fiind convins de justeţea măsurilor luate, şi-a minţit partidul în legătură cu revenirea în sondaje. Aş vrea să cred asta, pentru că altfel dl. Boc a picat de prost. Altfel, a fost folosit precum o unealtă pentru a servi interesele şefului statului.

Oricum ar fi, jocul pe care l-a făcut dl. Emil Boc a fost unul de tip loose - loose. Dacă a făcut-o conştient, a calculat greşit. Dacă a făcut-o din convingere, îşi merită soarta.

Ceea ce este cert în acest moment este că preşedintele şi partdiul vor să scape de Emil Boc. În acet moment dl. Boc este o frână în faţa creşterii PDL în sondaje. Iar în momentul în care Emil Boc va pleca de la Palatul Victoria, el va pleca şi din Modrogan.

O ieşire onorabilă din scenă a domnului Boc ar putea fi moţiunea de cenzură împotriva codului muncii. Atât de mulţi democrat-liberali au cerut public plecarea sa de la şefia Guvernului, încât opoziţia trebuie să se gândească bine dacă depune moţiune de cenzură, pentru că sigur va trece. Vom şti dacă Emil Boc pleacă sau nu acasă încă înainte să înceapă votul la moţiunea de cenzură: dacă PDL va permite parlamentarilor să voteze şi nu-i va lipi din nou de fotolii, va fi semnul clar al trădării.

Ponta - Crin, Voiculescu şi Vadim

2011-02-21T02:46:00.001+02:00

Anusul contra naturii, caracterizarea făcută de Marius Oprea operaţiei de înfrăţire a domnilor profesori Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, capătă proporţii... nemirosite. S-a explicat atunci că nu cu Felix a fost semnat angajamentul, ci cu Partidul Conservator (Român?)!

Liberalii au mai făcut apoi un pas (la stânga) şi au semnat cu PSD, adică cu cealaltă parte a FSN cu care nu se înfrăţiseră încă. Dl. Antonescu a simţit încă o dată nevoia de justificare: cu tânărul Victor Ponta putea vorbi despre mineriade.

Însă, conform principiului ceea ce se întâmplă o dată poate să nu se mai întâmple niciodată, dar dacă se întâmplă a doua oară, sigur se va întâmpla şi a treia oară, un al treilea anus contra naturii a fost deschis aceluiaşi pacient. Dl. Ponta l-a băgat, pe din dos, în gaşcă şi pe venerabilul Corneliu Vadim Tudor.

Nu ştiu cum se împacă această cooptare a unui partid naţionalist-extremist cu intenţia de racolare a maghiarilor. Poate DEX-ul ar trebui să revizuiască definiţiile paradoxurilor şi oximoroanelor.

De-abia aştept să citesc odele tribunului închinate celor doi co-preşedinţi iubiţi.

:)

2010-12-16T11:17:00.000+02:00

- Maria Băsescu a fost numită amiral!
- De ce?!?
- Deoarece conduce cel mai mare distrugător al ţării!

Democrație, te iubesc!

2010-11-24T21:41:00.002+02:00

Legile sunt făcute pentru a fi respectate cu bună-credință. Dacă stăm să căutăm chichițe, le vom găsi întotdeauna, dar atunci nu mai putem vorbi de democrație. Sunt cuvintele unui bătrân deputat pentru care am toată prețuirea. Îmi răspunsese la o întrebare despre situația creată în urma repetatelor decizii ale Curții Constituționale pe tema angajării răspunderii Guvernului pe legea educației.

Ultima decizie a judecătorilor constituționali este aiuritoare. Însă numai pentru cei pentru care Legea Fundamentală reprezintă un reper. Pentru ceilalți este o deblocare a situației politice, un răsuflu de ușurare. Pentru cei nouă efori, însă, Constituția este în mod cert preșul de care își șterg picioarele de noroiul în care se mocirlesc în ultima vreme.

Au spus de DOUĂ ORI până acum că procedura de adoptare a legii educației prin angajarea răspunderii este NECONSTITUȚIONALĂ. Că nu se justifică o asemenea procedură, că funcția de bază a Parlamentului, aceea de a legifera, este confiscată. Iată că acum au lins acolo unde au scuipat. Au dat gir Guvernului să-și angajeze răspunderea.

Mă refer în primul rând la judecătorul Petre Lăzăroiu. Ceilalți opt au fost consecvenți. Nu din convingere pentru supremația Constituției, ci din considerente strict politicianiste. Dar au fost consecvenți: Augustin Zegrean, Iulia Motoc, Ștefan Minea și Valentin Zoltan Puskas (judecătorii puterii) au considerat procedura constituțională, în vreme ce Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar și Tudorel Toader (judecătorii opoziției) au considerat-o neconstituțională. Petre Lăzăroiu, însă, o dată a zis că e albă, apoi a zis că e neagră. Aceeași decizie.

Ceea ce este însă strigător la cer, ceea ce îi descalifică pe cei care ar trebui să fie străjerii Constituției este sfidarea la adresa noastră, a tuturor. Cele două decizii, cea din 3 noiembrie și cea din 24 noiembrie, nu se bat cap în cap mi-a spus dl. Augustin Zegrean. În prima a fost vorba de angajarea răspunderii, în a doua de moțiunea de cenzură. Apoi a continuat: moțiunea de cenzură este ultima fază a procedurii de angajare a răspunderii. Așadar, în traducere liberă, ANGAJAREA RĂSPUNDERII GUVERNULUI PE LEGEA EDUCAȚIEI ESTE NECONSTITUȚIONALĂ DAR POATE CONTINUA!!!

..........................................................................................................................................

Unde ești tu, Nenea Iancule,

Ca punând pixul pe ei

Să-i împarți în două cete:

Farfurizi, Brânzovenei,

Și apoi cu măiestrie în fabule să-i aduni,

Să râdă de ei copiii,

Să fie numiți nebuni!

Presiuni pe Curtea Constituţională

2010-11-08T15:32:00.003+02:00

Pedeliştii fac presiuni puternice asupra judecătorilor de la Curtea Constituţională pentru a redacta în aşa fel motivarea la decizia prin care au interzis angajarea răspunderii Guvernului pe legea educaţiei încât procedura să continue. Cu alte cuvinte, legea educaţiei să fie adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului cu toate că săptămâna trecută această procedură a fost declarată neconstituţională.

Democrat-liberalii sunt susţinuţi şi de preşedintele Traian Băsescu în acest demers. Şeful statului a declarat sătpămâna trecută că nu poate Curtea să intervină în procedura parlamentară, contestând practic decizia judecătorilor.

În acest moment toată suflarea politică aşteaptă cu sufletul la gură motivarea deciziei CCR. Guvernul - pentru a vedea dacă poate continua procedura, Opoziţia - pentru a vedea dacă moţiunea de cenzură mai are obiect, UDMR - pentru a decide dacă mai rămâne sau nu la guvernare. Motivarea este gata de joia trecută,a doua zi după decizia CCR, dar judecătorii nu au primit încă undă verde pentru a o publica. Azi s-au întâlnit la ora 14 pentru ultimele "retuşuri" şi s-ar putea să avem surpriza ca motivarea să bată decizia.

Este practic singura soluţie pentru rămânerea în funcţie a Guvernului Boc. UDMR a anunţat foarte clar că iese din coaliţie dacă legea educaţiei nu va fi adoptată în această toamnă. Şi nu oricum, ci în forma negociată în guvern: predarea geografiei şi istoriei în limba maghiară şi predarea limbii române ca limbă străină pentru etnicii maghiari. Iar în Parlament, cu toată "disciplina" pedeliştilor, aceste prevederi nu vor fi niciodată acceptate.

Generația în blugi a dat onorul

2010-11-07T23:49:00.002+02:00

Sâmbătă dimineața, 6 noiembrie 2010. Pe trotuarul din strada Dionisie Lupu nr. 84 din București nu se mai poate trece. Mii de flori și sute de lumânări aprinse transmit salutări dincolo de moarte. Generația în blugi îi spune la adio maestrului. Tineretul în adidaşi, acum ofilit precum crizantemele sprijinite de gard, nostalgic precum ceara care se topește sub flacăra lumânărilor, îi aduce ultimele ovații. De data asta în șoaptă.

Stadioanele din anii '70 și '80 se preling prin fața casei sale în tăcere. Și în urma fiecărei treceri rămâne o floare, o lumânare aprinsă sau o poezie. Pe fețele oamenilor se citește sinceritatea. Sinceritatea regretului că cel care le-a fost raza de lumină în România rece s-a stins pentru totdeauna.

Au trecut trei decenii de atunci, de la nebunia sublimă a cenaclurilor. Dar pentru ei timpul s-a oprit parcă în loc. S-a oprit la zilele în care fugeau de la muncă și de la școală să-l asculte la radio, fugeau de acasă să-l vadă pe scenă. Cântau, aplaudau și aprindeau chibrituri pentru că nu aveau brichete. Evadau din cenușiul cotidianului în lumea catharsisului metafizic.

Și de la casa lui mergeau apoi să-l vadă. Mai luau o floare, iar pe a treia o păstrau pentru duminică. Când a intrat cortegiul funerar pe porțile cimitirului Bellu, marșul funebru al fanfarei militare s-a contopit cu miile de aplauze. O ploaie de flori a parfumat aleea.

Erau cu miile. Și florile, și oamenii.

Sorin Ovidiu Vântu a trecut pe lumea... virtuală

2010-11-04T18:25:00.001+02:00

Cel mai ascultat (de SRI) mogul din România, Sorin Ovidiu Vântu are profil pe Facebook. Are deja 403 prieteni, este interesat de femei şi caută, printre altele, o relaţie. Cartea preferată este Războiul sfârşitului lumii, iar site-ul personal http://www.realitatea.net/. Are prieteni de peste tot, dar mai ales din presă şi din politică. Îi plac Elena Udrea, Mircea Badea şi Miron Cozma.

OK. Ar putea fi o glumă, dar ce mă uimeşte sunt numeroşii săi prieteni realo-virtuali, persoane publice, după cum vă spuneam, politicieni şi jurnalişti. Iată cum un profil la mişto trage ţepe, sute de ţepe :))

Dar dacă tot vorbim de mişto, priviţi un mişto adevărat realizat de cei de la HappyFish.

Cum se amuză opoziţia

2010-11-03T18:32:00.000+02:00

După ce Curtea Constituţională a dat un bobârnac Guvernului, opoziţiei îi arde de bancuri. :))

O băbuţă se ruga fierbinte în biserică, în genunchi, în faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul Iisus. Preşedintele Băsescu o vede şi-i şopteşte:

- De ce nu te rogi şi la preşedintele ţării, că poate-ţi îndeplineşte ruga?

- M-aş ruga, maică, m-aş ruga... Dacă l-aş vedea răstignit!

Traian Băsescu: angajarea răspunderii pe educaţie e neconstituţională

2010-11-03T15:00:00.006+02:00

Încă un calificativ prost pentru profesorul de drept constituţional Emil Boc. Curtea Constituţională i-a mai dat o lecţie: Guvernul nu-şi poate angaja răspunderea pe o lege aflată deja în procedură parlamentară. Cu alte cuvinte, Executivul nu poate confisca atributul fundamental al Legislativului, acela de a legifera.

Ceea ce este interesant însă, este noua majoritate conjucturală creată azi la Curte: cel care a înclinat balanţa în favoarea neconstituţionalităţii angajării răspunderii Guvernului pe legea educaţiei nu a fost judecătorul Valentin Zoltan Puskas, numit de UDMR. Nu avea niciun motiv să facă asta, deoarece maghiarii au făcut mari presiuni în coaliţie pentru adoptarea legii prin angajarea răspunderii şi introducerea în actul normativ a predării istoriei şi geografiei în limba maternă, adică maghiară. Surpriza a venit însă din partea d-lui judecător Petre Lăzăroiu, numit de preşedintele Traian Băsescu în 2008 în locul judecătorului Petre Ninosu, iar mandatul său a fost reînnoit în 2010.

Deşi până acum dl. judecător Lăzăroiu a executat fără crâcnire ordinele, adică a votat mereu în favoarea puterii, iată că acum este pentru prima oară când se pune de-a curmezişul. Întrebarea care se pune este: de ce nu şi-a dorit Traian Băsescu adoptarea legii educaţiei prin angajarea răspunderii Guvernului? Este asta o nouă palmă dată premierului Emil Boc şi PD-L?

Problema este că, cel puţin pentru a doua oară, pedeliştii nu îşi ţin cuvântul în faţa udemeriştilor. S-a mai întâmplat la alegerea preşedintelui Curţii Constituţionale, în iunie anul acesta. Atunci UDMR şi-a condiţionat sprijinul pentru alegerea judecătorilor Ştefan Minea şi Iulia Motoc din partea PD-L de obţinerea postului de preşedinte al Curţii pentru singurul lor judecător, Valentin Zoltan Puskas. Numai că înţelegerea a fost încălcată de pedelişti şi preşedinte al CCR a fost ales fostul deputat democrat liberal Augustin Zegrean. Represaliile maghiarilor nu s-au lăsat atunci aşteptate: dl. judecător Puskas a votat împotriva tăierii cu 15% a pensiilor. Mă întreb cum vor reacţiona de data asta, pentru că maghiarilor nu le prea place să rămână datori.

Despre demagogie

2010-10-28T18:57:00.003+03:00

Vreau să încep această postare cu o definiţie. Definiţia DEMAGOGIEI: metodă de înşelare a publicului, practicată de politicieni, prin promisiuni mincinoase şi discursuri bombastice. (Sursa: http://www.dexonline.ro/).

Şi acum vreau să mă refer la două cazuri concrete de demagogie. Primo: promisiunea mincinoasă şi discursul bombastic al d-lui Ponta din preziua dezbaterii moţiunii de cenzură. Marţi, la ora 15.00, dl. Ponta susţinea sus şi tare că mai are nevoie de 4 voturi pentru a demite Guvernul. Mă aflam la sediul central al PSD din Kiseleff şi în acel moment social-democraţii reuşiseră să convingă abia 5 parlamentari neafiliaţi (deci nu "independenţi" sau pedelişti): Cătălin Cherecheş, Cătălin Potor, Tudor Ciuhodaru, Ioan Munteanu şi Ion Vasile. Repet, asta era situaţia în momentul în care dl. Ponta anunţa că a reuşit să convingă 20 de parlamentari de la PD-L şi UNPR. Mai târziu în aceeaşi zi, doi uneperişti au anunţat că votează şi ei moţiunea, senatorul Liviu Câmpanu şi deputatul Nicolae Stan. Bineînţeles, dl. Ponta a anunţat seara la televizor că mai are nevoie de numai 2 voturi. Situaţia însă a fost cât se poate de clară: 219 voturi pentru moţiune (cele 212 al opoziţiei + cele şapte amintite mai sus). Demagogie?

Secundo: după respingerea moţiunii de cenzură, dl. Ponta şi dl. Antonescu au anunţat că vor bloca angajarea răspunderii Guvernului de Legea Educaţiei. Era foarte simplu să o facă: în Birourile Permanente Comune, Opoziţia are majoritate. Are doi parlamentari în plus. Dacă se mobilizau, ştergeau de pe Ordinea de Zi angajarea răspunderii. Numai că nepăsarea (o teorie a conspiraţiei vorbeşte despre un nou deal cu PD-L de genul celui de la Legea Pensiilor) a fost atât de mare încât trei senatori ai Opoziţiei (Ioan Chelaru, Cornel Popa şi Dan Radu Ruşanu) au lipsit. Puterea şi-a impus punctul de vedere şi a băgat Guvernul în Parlament cu Legea Educaţiei. De două ori demagogie!

Partea proastă însă este că a urmat minciuna cu numărul trei: Opoziţia a anunţat că lasă şedinţa fără cvorum astfel încât Guvernul să nu-şi poată angaja răspunderea (potrivit regulamentului şedinţelor comune, cvorumul de şedinţă este de jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor, adică 236 din 471). Numai că a fost iar gargară: de frică să nu-şi piardă indemnizaţia pentru ziua de joi, parlamentarii Opoziţiei au semnat listele de prezenţă. Pe baza listelor, Puterea a constatat că era cvorum de şedinţă şi i-a dat undă verde premierului pentru a-şi angaja răspunderea pe Legea Educaţiei. Degeaba au ieşti pesediştii şi peneliştii din sală urlând că se încalcă legile, Constituţia, cutumele şi tradiţiile. Au vândut interesele pe care le apărau, s-au vândut pe ei înşişi şi au dat dovadă, pe lângă demagogie, şi de incapacitatea de a ieşi din mocirla în care se tăvălesc. Cu toţii, Opoziţie şi Putere, se zvârcolesc precum acele "târâtoare" de care vorbea dl. Crin Antonescu în ziua moţiunii în propria infatuare, apatie şi dezinteres, din care ies ciclic, din patru în patru ani pentru a întinde mâna după voturi.

Şi acum să vă spun un banc:

Pe Splaiul Independenţei, super blocaj. Nicio maşină nu se mai mişca. Niciun poliţist în intersecţii, nimeni nu ştia ce se întâmplă. La un moment dat, apar mai multe persoane care bat în geamul maşinilor. Unul dintre şoferi întreabă:

- Ce se întâmplă?

- Parlamentarii au fost sechestraţi de terorişti care ameninţă că le dau foc dacă nu se plăteşte o răscumpărare de 1 milion de euro. Noi facem chetă acuma!

- Şi cât dau oamenii?

- 4 - 5 litri, fiecare cât poate!

Măgarii câştigă mai mult decât oamenii

2010-10-23T17:23:00.004+03:00

Exact ca în Vrăjitorul din Oz, unde Toto, câinele lui Dorothy, câştiga 250 de dolari pe zi, dublu faţă de actorii care îi interpretau pe "piticii" din Munkinland. De data asta viaţa bate filmul. În India, unde un măgăruş este plătit cu 5,6 dolari pe zi de Guvern. Bine, banii nu i se înmânează personal, ci proprietarului. Asta-i ciudăţenia.

Paradoxul, însă, rezultă din faptul că animalul câştigă mai mult decât un contabil de comună (4,95$/zi), o soră medicală (4,7$/zi), un grădinar, un paznic sau un operator calculatoare (4,5$/zi).

Cum s-a ajuns la această situaţie? Ei bine, în urma plângerilor repetate ale activiştilor pentru protecţia animalelor. Bravo lor, cine se mai poate lăuda cu aşa ceva? După ce în urmă cu 60 de ani şi-a câştigat renumele de "cea mai mare democraţie din lume", acum India poate trece la nivelul următor: animalocraţia!

De la locotenenţii generalului Oprea citire

2010-10-23T13:10:00.012+03:00

Din puţul gândirii uneperiste:

- românul să-şi trăiască zilnic viaţa; cine deţine informaţia deţine puterea, iar informaţia stăpâneşte situaţia (un colonel);

- voi finaliza repede (Magda Marinescu, preşedintele organizaţie de femei UNPR Ilfov);

- având în vedere filosofia UNPR, privesc cu încredere viitorul României în ceea ce priveşte menirea acestei ţări (Elena Runcu, preşedintele tineretului UNPR Ilfov);

- de aici, de la Ilfov, a plecat marele om de stat, Gabriel Oprea (Luminiţa Iordache, deputat);

- femeile reprezintă peste 50% din populaţia României, dar cu toate acestea asistăm la o feminizare a sărăciei (Eugenia Barna, deputat);

- să faceţi linişte, superbele domnişoare să strângă buletinele, spectacolul e mult mai bun (Şerban Mihăilescu);

- de prieten ai nevoie mai ales la nevoie; e greu să zugrăveşti o cameră, d-apoi să construieşti un partid (Gabriel Oprea).

Maximele citate au fost rostite aseară, la Palatul Snagov, cu ocazia alegerii conducerii organizaţiei judeţene a partidului. Nu ştiu dacă "alegere" este cuvântul potrivit, cred că mult mai adecvat ar fi rubber-stamp. Delegaţii primesc o listă de candidaţi fără contracandidaţi, pe care o bagă în urnă. Se citeşte apoi procesul verbal cu rezultatele: de obicei unanimitate şi, poate, câteva voturi nule dacă cineva a pus pixul pe buletin.

Ce mă uimeşte însă este tupeul d-lui Gabriel Oprea (fost PSD, actual UNPR) de a spune cu nonşalanţă că UNPR este singurul partid imaculat din România, singurul partid fără traseişti politici. Să avem pardon, dar partidul domniei sale este format exclusiv din trădători, parlamentari plecaţi de la PSD, PNL şi chiar PD-L. UNPR este un partid care încearcă să se legitimeze în Parlament fără a avea votul cetăţenilor, cu complicitatea disperată a pedeliştilor.

Doi dintre deputaţii UNPR sunt adevăraţi traseişti: Nicolae Stan - a trecut pe la PCR, FSN, PD, PSD, PD-L, pentru ca în final să poposească în UNPR; Constantin Mazilu - PNŢCD, PSRN, PSD, UNPR.

Legea pensiilor, neconstituţională

2010-09-29T11:35:00.003+03:00

Legea unitară a pensiilor incalcă un principiu fundamental: independenţa justiţiei. Nu o spun eu, a spus-o Curtea Constituţională pe 25 iunie când s-a pronunţat asupra tăierii cu 15% a pensiilor şi asupra eliminării pensiilor speciale ale magistraţilor, poliţiştilor şi militarilor.

Judecătorii Constituţionali au argumentat atunci că magistraţii nu pot fi introduşi sub incidenţa sistemului public de pensii şi că situaţia lor trebuie reglementată de o lege specială. De ce? Pentru că, spuneau ei, statutul magistraţilor este reglementat de Constituţie, iar Constituţia nu poate fi modificată printr-o lege organică.

Guvernul profesorului de drept constituţional Emil Boc nu a ţinut seama de decizia Curţii însă. Au introdus sub incidenţa legii pensiilor inclusiv magistraţii, eliminându-le pensiile speciale. Întrebarea care se pune este: vor fi judecătorii Curţii consecvenţi cu ei înşişi? Mă refer la cei 5, care au spus şi data trecută că magistraţilor nu li se poate calcula pensia conform principiului contributivităţii: Tudorel Toader, Aspazia Cojocaru, Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Valentin Zoltan Puskas.

Cheia, cred eu, este tot la judecătorul desemnat de UDMR, dl. Puskas. Domnia sa a înclinat decisiv balanţa împotriva tăierii pensiilor.

PS: Dezbaterea a fost amânată pentru miercuri, 6 octombrie 2010 la ora 9. Motivul? Dezbaterile de azi au fost foarte aprinse. După ce judecătorul raportor a prezentat concluziile - care înclinau spre constatarea neconstituţionalităţii legii, atât în ceea ce priveşte procedura de adoptare, cât şi pe fond, în ceea ce priveşte eliminarea pensiilor speciale ale magistraţilor - fiecare judecător şi-a spus părerea. În urma dicuţiilor s-au conturat două curente de opinie, majoritar fiind însă cel în favoarea neconstituţionalităţii legii. S-a luat o pauză de 10 minute, în timpul căreia judecătorii au ieşit din sală şi au vorbit la telefon. Apoi, dezbaterile au fost reluate. Dar cum ultimul cuvânt l-a avut preşedintele Curţii, dl. Augustin Zegrean (Pd-L), acesta a cerut sistarea discuţiilor pentru o mai bună studiere a problemelor. Dacă risca un vot astăzi, legea era declarată neconstituţională. Ce se mai poate face până săptămâna viitoare? Presiuni şi promisiuni la UDMR. Aşa cum vă spuneam mai sus, cheia se află la judecătorul desemnat de Uniune, dl. Valentin Zoltan Puskas.

Blaga, remaniat

2010-09-26T17:04:00.003+03:00

Când o instituţie a legii nu respectă legea e grav. Iar când sunt două astfel de instituţii este extrem de grav, mai ales când ele sunt Poliţia şi Jandarmeria. Dar când Preşedintele se delimitează de Poliţie şi de Jandarmerie înseamnă că cele două instituţii nu mai reprezintă absolut nimic în ochii cetăţenilor.

Dar oare poate Preşedintele să decredibilizeze două instituţii fundamentale ale statului? Are el această atribuţie, acest drept sau această posibilitate?

Atribuţia n-o are! Şi asta pur şi simplu deoarece Constituţia nu i-o conferă (cf. Legii fundamentale, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. art. 80, alin 2).

Nu are nici dreptul să facă acest lucru. Traian Băsescu nu este doar un vremelnic chiriaş al Palatului Cotroceni (sic!), este preşedintele României a cărui influenţă asupra poporului este enormă. Ce a făcut el practic acum? A instigat societatea împotriva unei instituţii a statului, a învrăjbit populaţia (îmi pare rău s-o spun, dar Traian Băsescu încalcă Constituţia: Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. art.80, alin. 2).

Dar Traian Băsescu are posibilitatea decredibilizării Poliţiei şi Jandarmeriei. Are această posibilitate tocmai prin natura funcţiei pe care o ocupă, prin influenţa sa asupra mentalului colectiv.

Rechizitoriul întocmit de Traian Băsescu Poliţiei şi Jandarmeriei: instituţii ale legii care nu respectă legea, au efectuat un marş ilegal, au batjocorit uniformele, însemnele şi simbolurile statului român, au subminat autoritatea statului. Cine trebuie să rezolve problema? Evident premierul Copiuţă: este problema Guvernului să rezolve această problemă de disciplină din Ministerul de Interne! În traducere liberă: dacă se crede tare că a scăpat de remaniere, deşi era pe listă, Vasile Blaga trebuie să plece din Guvern.

Aţi înţeles, domnu' prim-ministru?

Limba noastră-i o comoară...

2010-09-25T16:56:00.004+03:00

Mă întreb când o să încetăm să ne mai minţim singuri: că românii sunt cei mai deştepţi, că româncele sunt cele mai frumoase etc. Cred că este extrem de nesănătos să considerăm cele câteva sclipiri ca fiind definitorii pentru întregul popor.

Şi ca să ne răcorească a venit duşul rece de la biroul de statistică al Comisiei Europene: trei sferturi dintre români (75%) nu vorbesc nicio limbă străină. Cu alte cuvinte, 16.000.000 dintre noi vorbim exclusiv limba română. Un procent dezamăgitor de mic, în comparaţie cu media europeană de 38,3%. Duşul rece continuă:

- doar 5,2% dintre români (aproximativ 1.000.000) stăpânesc foarte bine o limbă străină, faţă de media europeană de 13,3%;

- doar 4,9% dintre români stăpânesc bine o limbă străină, faţă de media europeană de 15,9%;

- doar 14,3% dintre români (aproximativ 3.000.000) au cunoştinţe de bază ale unei limbi străine, faţă de media europeană de 38,3%.

Şi totuşi, în şcolile din România se studiază două limbi străine. Se impune şi o concluzie: avem 3,4 milioane de elevi care, dacă studiază limbi străine, cred că au şi ceva habar despre ele. Rezultă că restul de aproape 2 milioane de români vorbitori de limbi străine sunt absolvenţii care le-au învăţat în şcoală în ultimii 20 de ani.

Să mai aud pe careva că neagă avantajele democraţiei sau că ridică în slăvi regimul comunist!

Curtea Constituţională judecă din nou pensiile

2010-09-23T17:02:00.004+03:00

Miercuri vom afla daca legea pensiilor este constituţională sau nu. Implicit vom afla dacă va merge la promulgare şi dacă preşedintele Traian Băsescu o va semna ori o va întoarce în Parlament. Deci vom afla şi dacă PSD într-adevăr va demara procedura de suspendare din funcţie a şefului statului sau declaraţia de azi a liderului PSD, Victor Ponta, a fost doar apă de ploaie.

În sesizarea depusă la Curtea Constituţională, liberalii acuză că nu au fost respectate procedurile, că actul normativ încalcă principiul neretroactivităţii, dreptul de proprietate, dreptul la trai decent şi la pensie, acte internaţionale în materia drepturilor omului, dreptul fundamental de alegere a profesiei şi a meseriei, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Cu privire la ultima obiecţie, încălcarea jurisprudenţei Curţii, liberalii se bazează pe o sesizare făcută de preşedintele Traian Băsescu la legea ANI. În acel caz, Senatul era cameră decizională, dar pentru că erau câteva articole care ţineau de competenţa Camerei Deputaţilor, iar ele au fost modificate substanţial de Senat, procedura a fost neconstituţională. Numai că la legea pensiilor articolele care ţin de Senat nu au fost modificate de Camera Deputaţilor, prin urmare invocarea jurisprudenţei va fi respinsă de judecătorii Curţii.

În orice caz, argumentul forte al contestatarilor este procedura de adoptare a legii şi lipsa clară atât a cvorumului cât şi a majorităţii necesare adoptării unei legi organice. Rămâne de văzut cum vor aprecia acest lucru judecătorii constituţionali.

Şedinţa de judecată va începe miercuri , 29 septembrie 2010, la ora 10 dimineaţa.

Dacă tăceai, filosof rămâneai

2010-09-23T12:19:00.005+03:00

Să-l credem sau nu pe preşedintele Traian Băsescu în legătură cu ceea ce a spus despre Victor Ponta? Mă refer la acuzaţiile conform cărora dl. Ponta ar fi lins preşul de la Cotroceni rugându-l pe dl. Băsescu să-l sprijine pentru a candida la Primăria Capitalei.

Era cam îndoielnică afirmaţia preşedintelui. Până când a venit replica d-lui. Ponta. Liderul PSD a scos din portofel proba indubitabilă a minciunii prezidenţiale: în cartea de identitate, Victor Ponta figurează cu domiciliul în Baia de Fier, jud. Gorj. Deci era imposibil să candideze la Primăria Capitalei, pentru că cine îşi doreşte primăria trebuie să aibă buletin de Bucureşti.

Jalnică pledoaria d-lui. Ponta. De altfel, domnia sa este procuror, nu avocat. Prin replica dată, Victor Ponta nu a făcut decât să confirme cele spuse de dl. Băsescu: nu doar faţa îl arată ca imatur, ci chiar fondul lui, pregătirea lui pentru viaţă, pregătirea lui politică, capacitatea lui de a înţelege cum se face politică.

Toţi oamenii preşedintelui

2010-09-23T10:08:00.019+03:00

Se mai îndoieşte cineva de declinul aşa-zisei triplete BVB (Blaga, Videanu, Berceanu) din Partidul Democrat Liberal? Sau partidul "Capra cu trei iezi", aşa cum a fost el catalogat de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu? Ia mai gândiţi-vă puţin: Berceanu a fost pur şi simplu executat - nu are nicio funcţie în partid (în afară de aceea de lider al organizaţiei Dolj, dar pe care este pe cale să o piardă), şi-a pierdut funcţia de ministru al Transporturilor (sub tiradele prezidenţiale, catalogat fiind drept cel mai slab ministru) şi nici măcar funcţia de vicepreşedine al Senatului nu a mai pupat-o, aşa cum se aştepta. Acum dl. Berceanu este un simplu senator. Sau, ca să vorbesc precum un democrat-liberal care îşi împărţea colegii de partid în simpli pedelişti şi pedeliştii de la putere, Radu Berceanu este un simplu pedelist. Colegul său de tripletă, dl. Videanu, şi-a luat măsuri de precauţie: a lăsat deoparte funcţia de ministru (funcţia de stat) pentru aceea de prim-vicepreşedinte (funcţia de partid), aruncându-şi astfel singur un colac de salvare pentru a nu se trezi precum dl. Berceanu, un simplu pedelist. Dl. Videanu încă face parte din clubul select al democrat-liberalillor de la putere.

În acest context declaraţia făcută de preşedintele Traian Băsescu referitoare la politicieni promiţători este extrem de importantă. Întrebat fiind despre viitori posibili prezidenţiabili, dl. preşedinte a răspuns: m-aş uita, dacă-mi este permis, la omeni de gen Preda, de gen Baconschi, Monica Macovei, Sever Voinescu. Sunt oameni care au venit de curând în politică, au anumite frustrări pentru că au văzut şi jocuri de nepotism făcute de unul sau altul şi îndreptare de resurse în mod mai mult sau mai puţin justificat şi politizarea aparatului. Depinde dacă-i va gira partidul la următorul congres, la începutul anului 2010.

Se impun, deci, două concluzii: 1. garda veche va fi, cel mai probabil, înlocuită de lupii tineri. Am văzut deja că voinţa preşedintelui e poruncă pentru Partidul Democrat-Liberal. 2. Congresul PD-L va avea loc în iarna anului viitor. O informaţie în premieră dată de şeful statului :)

Sisif negativ

2010-09-09T09:38:00.003+03:00

Comisia de muncă din Camera Deputaţilor lucrează zilele acestea, din nou, la legea pensiilor. Numai că lucrează degeaba. Problema este echilibrul perfect dintre putere şi opoziţie - ambele părţi au nouă voturi. Rezultatul este că niciun amendament nu este adoptat, dar nici respins. Potrivit regulamentului, în cazul parităţii se reia votul până la departajare. Astfel că, deputaţii discută legea, îşi susţin amendamentele şi votează. De fiecare dată e egalitate, iar totul va fi reluat la o şedinţă ulterioară.

Problema este domnul deputat Marian Sârbu. Votul domniei sale ar face departajarea. Dar dl. Sârbu nu este prezent la lucrările comisiei din cauza problemelor de sănătate (este internat la Viena, unde a suferit o operaţie). Şi pentru că nu face parte dintr-un grup parlamentar recunoscut, Marian Sârbu nu poate fi înlocuit.

Situaţia nu va mai dura mult. Sătpămâna viitoare va fi publicată în Monitorul Ofical hotărârea Camerei Deputaţilor care permite independenţilor să facă parte din comisii. Numai că reversul acestei hotărâri este acela că va permite celorlalte partide să-şi suplimenteze numărul de membri. Efectul direct va fi acela că PSD va avea trei oameni în plus la comisia de muncă, ceea ce va acorda un avantaj net opoziţiei. În comisie va fi crescut punctul de pensie la 45%, militarii vor fi scoşi de sub incidenţa principiului contributivităţii. Dar va fi doar un act de imagine. Toate modificările vor fi respinse în plen. Însă va fi un nou prilej pentru cei de la PSD şi PNL să iasă şi să infiereze public Guvernul Boc - Udrea - Băsescu pentru că îi omoară pe pensionari.

Legea Harry Potter

2010-09-07T13:40:00.006+03:00

În Grecia antică, Pythia, preoteasa templului lui Apollo din Delfi, supranumită şi oracolul din Delfi, le prezicea celor care mergeau la război viitorul. Lucrurile se îmtâmplau cam aşa: mamele soldaţilor mergeau la templu şi, contra unei sume de bani, se alegeau cu următoarea prorocire: ibis, redibis numquam in bello peribis. Adică: vei merge, te vei întoarce nu vei pieri în război. Liniştite, îşi sărutau băieţii pe frunte şi îi aşteptau nerăbdătoare să se întoarcă acasă.

Numai că unii nu se mai întorceau niciodată Şi atunci, mamele furioase mergeau la preoteasa Pythia să-i ceară socoteală. Oracolul lua atunci bileţelul cu prezicerea şi punea o virgulă. Suficient cât să-şi demonstreze buna-credinţă şi profesionalismul. După modificare, prezicerea arăta în felul următor: ibis, redibis numquam, in bello peribis. Adică: vei merge, te vei întoarce nu, vei pieri în război. Bineînţeles, în limba latină faptul că negaţia putea avea atât poziţie enclitică, cât şi proclitică era un avantaj. Suna la fel de natural ca vei merge, nu te vei întoarce, vei pieri în război. Îndurerate, mamele îşi făceau mea culpa şi plecau acasă pline de admiraţie faţă de preoteasa-oracol.

Au trecut mai bine de 2000 de ani de atunci. Dar, precum scolasticii medievali au redescoperit filosofia elenă, la fel deputaţii români au avut revelaţia mileniului trei: crearea profesiei de ghicitoare sau vrăjitoare. Cu alte cuvinte, ghicitoarele şi vrăjitoarele trebuie să emită factură şi nu au voie să înşele clientul, altfel sunt pasibile de închisoare. Exemplu concret (dat chiar de deputatul Popoviciu, iniţiatorul legii): dacă te părăsesşte iubitul (sau iubita) şi mergi la ghicitoare, iar aceasta îţi spune că în câteva luni se întoarce, dar respectivul (respectiva) nu mai vrea să audă de tine, poţi merge în instanţă şi da în judecată ghicitoarea pe baza facturii emise.

Senatorii din comisia juridică, sesizaţi cu iniţiativa cu pricina, au făcut mişto. Şi pe bună dreptate. Au întocmit raport negativ, motivând că ar trebui înfiinţate şcoli speciale de vrăjitorie, ca în Harry Potter, finanţate de la buget, pentru ca vrăjitoria să devină cu adevărat o meserie...

(peste câţiva ani:

- Bă, tu la ce facultate dai?

- La vrăjitorie!

- Unde?

- La Hokward Străuleşti. O să am cursuri cu Mama Omida jr.!

.... E fantastic dialogul de mai sus? Dacă legea domnului Popoviciu trece, va fi cât se poate de real! )

Siguranță și încredere (2)

2010-09-05T20:05:00.000+03:00

Sfârșit de decembrie. În jur de 4 dimineața. Șoseaua șerpuia strălucitor în lumina lunii. În dreapta, prăpastie. În stânga, copaci. Afară, un ger de crapă pietrele. Zăpada care căzuse de câteva zile transformase carosabilul în patinoar. Pe jos era oglindă. Conduceam în treapta a doua, nu aveam nici 30 de km/h. La un moment dat serpentinele lasă loc unei bucăți de drum drept de vreo 200 de metri, după care șoseaua se curba din nou spre dreapta. Spre prăpastie. Din curbă apar două faruri. Faza lungă. Se îndreaptă spre prăpastie. Apoi derapează spre stânga. Mașina rămâne pe șosea, dar o ia din nou spre dreapta. Adică pe contrasens. Mi-am dat seama de când a apărut la orizont că scăpase de sub control. I-am urmărit pendularea periculoasă de pe un sens pe altul cu mâinile strânse de volan și cu piciorul deasupra frânei. Părăsisem demult accelerația. Dreapta – prăpastie, stânga – copaci, pe drum gheață și o mașină care vine în viteză pe contrasens. Mai sunt câțiva metri până ne lovim. Trag de volan stânga în timp ce piciorul alunecă ușor pe pedala de frână. Impactul a fost destul de violent. Mașina s-a oprit în mijlocul drumului. Sunt din nou singur. Farurile dispăruseră în noapte. Încerc să ies din mașină, dar portiera e blocată. Forțez. Toată partea stângă a mașinii era praf, din față până în spate. Oglinda era smulsă. Când am tras de volan și am frânat, mașina a derapat și am lovit un copac de pe partea stângă. Era puțin mai în spate cu coaja zdrelită și bucăți de oglindă dedesubt. Plec acasă și mă întorc a doua zi la poliția din satul respectiv. Aveam nevoie de constatare pentru a putea repara mașina. În cămăruța strâmtă, pe un scaun din pal fixat pe un cadru de fier, cu chipiul pus pe masă și cu privirea tâmpă era el. Polițistul comunal. Îi explic. Mă ia de sus: unde-i mașina pe care ai lovit-o? Îi mai explic o dată. Cum adică, îl iau pe el de prost? Îl urc în mașină și îl duc la locul accidentului. Vede și el coaja zdrelită a copacului și bucățile de oglindă de dedesubt. Ne întoarcem. Începe să scrie procesul verbal de amendă. Ce faci, îl întreb? Îți dau amendă! N-ai adaptat viteza la condițiile de drum! ... ?!? ... Am semnat că recunosc și că sunt de acord și am plecat. Am făcut-o cu siguranță și încredere!

Telecomanda. După șasă cai frumoși, he strikes again...

2010-08-20T03:16:00.002+03:00

Pork barrel politics

2010-08-17T09:13:00.012+03:00

Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertății. Sunt primele cuvinte ale europarlamentarului PD-L Cristian Preda după decizia conducerii partidului de a-i impune disciplina de partid, lui şi celorlalţi colegi incomozi (postare pe blog după decizia PD-L).

Numai că replica acidă a d-lui. Preda este cu atât mai ironică cu cât a fost formulată ca reacţie la decizia PSD de a-i impune d-lui Geoană silenzio stampa. Critian Preda defineşte disciplina de partid drept o mistificare justificativă a presiunii asupra unui membru de partid pe care vrei să-l reduci la tăcere, mistificare ce creează impresia unei aparente coerenţe în interiorul formaţiunii. Cu alte cuvinte, autoamăgire în interior şi dezamăgire în exterior.

Dl. Preda nu se opreşte însă aici. Aşa cum a promis după avertismentul prezidenţial ("voi continua sa critic public nu doar adversarii, ci si colegii de partid, atata vreme cat acestia nu vor lucra in interesul general"), europarlamentul identifică motivul pentru care greii PD-L sunt deranjaţi de vocile critice: partidul (şi aici vorbim de PD-L) are drept unic scop să acapareze statul şi să distribuie poziţii şi rente celor care au tăcut bine.

Simplu ca bună ziua: o politică de tipul pork barrel (în traducere ar însemna "politica ciolanului", un concept inventat de americani în urmă cu 150 de ani) implică, deci, o acţiune de genul dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră. Aţi înţeles acum mistificarea justificativă şi aparenta coerenţă?

Să tăceţi bine!

PD-L dat pe mute

2010-08-16T17:26:00.005+03:00

Democrat-liberalii s-au hotărât: vor să-i sancţioneze pe cei care critică partidul din interior. Foarte indignată a ieşit d-na Udrea de la şedinţa BPN de dimineaţă: să nu vii să spui nimic la şedinţe şi apoi să critici partidul nu e corect... eu m-am aşteptat să-i văd sancţionaţi inclusiv pe cei care au votat împotriva Guvernului şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Vizaţi direct - europarlamentarul Cristi Preda, deputatul Sever Voinescu şi senatorul Radu F. Alexandru. O a doua critică a d-nei secretar executiv şi, mai nou, preşedinte al PD-L Bucureşti, l-a vizat pe însuşi liderul PD-L, Emil Boc: a fost indulgent, şi dânsul recunoaşte acest lucru. Este preşedintele partidului, este cel de care apteptăm să ia măsurile de a ordona acest partid.

Interesant este faptul că indignarea d-nei Udreaa apărut brusc, după ce preşedintele Traian Băsescu a criticat şi el lipsa de reacţie a conducerii democrat-liberale. Şeful statului l-a persiflat pe Emil Boc pentru că nu i-a dat afară pe cârcotaşi, spunând că dacă el mai era în PD-L, asemenea oameni nu mai erau în partid.

Tot după critica prezidenţială, dl. emil Boc, preşedintele PD-L, a găsit de cuviinţă să-i dea un cartonaş galben europarlamentarului Cristian Preda, cel mai dur critic al său. Numai că d-na Udrea l-a luat peste picior pe Emil Boc: cartonaşul galben există doar la meci. Nu în partid, să fie clar!

Şi, pentru că nu au avut timp de dimineaţă, liderii PD-L se vor face brusc duri în această seară şi îi vor lua la bani mărunţi pe cei trei. La excludere nu se va ajunge, dar foarte posibil este să fie daţi pe mute după modelul PSD. Şedinţa va începe la ora 20.00.

Porno

2010-08-14T14:34:00.001+03:00

Jocul la cacealma

2010-08-14T11:36:00.001+03:00

Îl vede cineva pe dl. preşedinte făcând avansuri Opoziţiei? Mai degrabă ultimul mesaj prezidenţial trebuie interpretat ca un avertisment la adresa pedeliştilor de la putere. Dl. Băsescu le-a amintit celor de la Palatul Victoria că fără intervenţia sa de la Snagov, unde i-a convins pe parlamentari să nu voteze moţiunea de cenzură, Guvernul ar fi fost demis. Apoi le-a atras atenţia că guvernarea se face pe procentele din Parlament, nu pe cele din sondaje. A făcut apoi cu ochiul opoziţiei, ca la final să-i lase pe pedeliştii de la putere să fiarbă la foc mic: se mai gândeşte dacă să facă sau nu a treia întâlnire cu parlamentarii.

Sunt convins că la vârful PD-L nu este deloc o situaţie plăcută. La scăderea istorică în sondaje, suprapusă peste intenţia unor parlamentari de a trece în tabăra opoziţiei, se adaugă acum şi ameninţarea prezidenţială că îi lasă singuri în faţa Opoziţiei. Vor rezista? Cu siguranţă nu! Îi va lăsa? Puţin probabil! Simbioza dintre pedeliştii de la putere şi preşedinte este indispensabilă. Numai că jucătorul joacă tare. Aşa cum vârful PD-L este scuturat de iminenţa succesului moţiunii de cenzură, la fel preşedintele-jucător este pasibil de cartonaşul roşu, în condiţiile în care Opoziţia ameninţă cu suspendarea.

Dl. Băsescu este conştient că reuşita moţiunii de cenzură înseamnă sfârşitul. Sfârşitul său, în primul rând, şi apoi sfârşitul partidului său. Pentru că, odată constituită pentru demiterea Guvernului, aceeaşi majoritate îl poate suspenda şi pe preşedinte şi poate declanşa şi alegerile anticipate. Or, ultimul lucru pe care şi l-ar dori acum dl. Băsescu este întoarcerea la popor.

Aşadar, pedeliştii pot dormi liniştiţi, preşedintele veghează pentru el însuşi. Va fi cu siguranţă o a treia întâlnire cu parlamentarii, dar de data aceasta la colosseum. Nu la Colosseumul lui Vespasian, ci la colosseumul lui Băsescu: câţiva miniştri vor fi aruncaţi la fiare pentru a potoli setea de sânge a vulgului. Nu este un scenariu de ultimă oră, ci unul gândit din momentul învestirii Cabinetului Boc IV.

Cartonaşe în arenele PD-L şi PSD

2010-08-13T14:44:00.002+03:00

Constat cum doi preşedinţi, de partide, ascultă de un alt preşedinte, de ţară. Preşedintele a zis, preşedintuleţii au executat. Totuşi, deşi finalitatea este aceeaşi, cei doi mici au acţionat din raţiuni diferite. Mă refer aici la dl. Emil Boc şi la dl. Victor Ponta, doi şefi de formaţiuni politice adverse. Totul a pornit de la dl. Traian Băsescu: n-ar fi rămas în PDL nicun politician care nu respectă regula de aur a democraţiei interne într-un partid, a spus preşedintele la Radio. Care regulă de aur? TĂCEREA! Cu alte cuvinte, sunt lucruri care nu-ţi convin în partidul din care faci parte? Nici o problemă, dar taci! Dacă nu taci... toată lumea ştie ce urmează!

A doua zi, arbiter concordiae, Emil Boc, a ieşit la Televizor şi i-a arătat cartonaşul galben d-lui Cristian Preda. Nu pentru repetatele impertinenţe de pe Blog, radio şi tv. Nici vorbă! Pentru respectivele motive au avut o discuţie amicală Motivul a fost acela că dl. Preda a îndrăznit să comită insolenţa insolenţelor insolenţioase: în loc să-şi facă mea culpa după critica prezidenţială, el a bloguit sfidător: voi continua să critic public nu doar adversarii, ci şi colegii de partid! Bun motiv pentru un şefuleţ de a-şi arăta fidelitatea faţă de şef.

Mai tânărul omolog al d-lui Boc, dl. Ponta, şi-a dat brusc seama că are şi el un cârcotaş în ogradă. Şi când a mai descoperit că are şi cartonaş, s-a grăbit să-l arate: săptămâna viitoare ... domnul Geoană se va hotărî dacă mai vrea sau nu să mai rămână în PSD. În felul acesta, în mod sigur, nu se poate! Ar fi ridicol să credem că cei doi şefuleţi au acelaşi mentor. Iar mentorul d-lui Ponta nu uită. Mister Geoană, welcome to Confort. Hotel Confort!

Puştiul răzvrătit şi Gică contra

2010-08-13T00:52:00.004+03:00

Pe scena publică, dl. Geoană este un zero. PSD nici nu vrea să audă de FMI, dar dl. Geoană merge la Washington, se întâlneşte cu Dominique Strauss Kahn şi se întoarce declamând pompos necesitatea continuării relaţiei cu Fondul. Ridicol! PSD nici nu vrea să audă de o alianţă cu PNL, dar dl. Geoană insistă că aceasta este soluţia într-un scenariu fericit post-moţiune. Ridicol! PSD nici nu vrea să audă de intrarea la guvernare înainte de alegeri, dar dl. Geoană vede în asta o atitudine nerealistă şi vorbeşte despre coalizarea celor TREi partide de opoziţie. De TREI ori ridicol!

Dar dl. Geoană nu este un zero barat. Cel puţin nu încă. De acest lucru şi-a dat repede seama dl. Ponta, care îşi simte ameninţat fotoliul de la Kiseleff în perspectiva congresului din toamnă. Pentru a nu ajunge predecesorul predecesorului, dl. Ponta a trecut la un atac de tip stalinist: vrea să îl şteargă pe Mircea Geoană din istoria PSD. Va fi ca la blocurile americanilor, ştiţi că ei nu au etajul 13. De la 12 se sare la 14. Aşa va fi şi în PSD... se va vorbi de Iliescu, Năstase, Ponta şi cine va veni după mine… se va sări peste Geoană! Şi asta pentru că Mircea Geoană este imaginea eşecului, a înfrângerilor şi a umilinţei; pentru că, din lipsă de viziune, Mircea Geoană, a dat partidul pe mâna mogulilor; pentru că Mircea Geoană plătea la RA-APPS doar chiria propriei locuinţe, uitând de cea a partidului; pentru că Mircea Geoană a cheltuit singur 8 milioane de euro, lăsând PSD-ul înglodat în datorii. Nici Viorel Hrebenciuc, nici Liviu Dragnea – şefii campaniei prezidenţiale a d-lui Geoană – nu ştiu nimic de cele 8 milioane.În opinia d-lui Ponta, aşadar, dl. Geoană, acest Gică Contra al PSD-ului, a tăiat chitanţe pe persoană fizică.

Şi iată cum dl. Geoană lasă diplomaţia la o parte şi vituperează: îl acuză pe Victor Ponta că vrea să-l dea jos de la Senat, dă în vileag rugăminţile puştiului obraznic şi răzvrătit de a-l numi ministru al justiţiei în cazul câştigării prezidenţialelor şi îşi arogă productivitatea familiei Ponta-Sârbu: doi miniştri şi un europarlamentar cât el a fost preşedinte PSD.

Întrebarea care rămâne este: cine se teme cel mai tare? Puştiul răzvrătit că va rămâne fără jucărie, sau Gică contra că va trebui să-şi dea soacra afară din casă?

PS: Victor Ponta tocmai i-a dat un ultimatum lui Mircea Geoană, să se hotărască până săptămâna viitoare dacă rămâne sau nu în partid. Pentru că în felul acesta, în mod sigur, nu se poate, a declarat Ponta pentru RFI. Avertismentul lui Ponta vine la numai două zile de la recomandarea făcută de Traian Băsescu: în partid să nu mai existe niciun membru care nu respectă regula de aur a tăcerii!

Waka-waka, kk-maka

2010-08-06T16:58:00.001+03:00

Cu plăcere :)

2010-08-06T10:35:00.003+03:00

Un clip genial

2010-08-04T13:02:00.005+03:00

via chinezu

Siuranţă şi încredere

2010-08-04T12:01:00.007+03:00

Ora 22.30. Toamna se îngână cu iarna. Să găsim un taxi repede. E un frig muşcător. Luăm unul de la Inter. Ea vorbeşte la telefon... "Te rog sună-mă! Nu-mi mai găsesc telefonul!" Ajunseserăm deja la ea acasă. Sun. Telefonul închis. "Ce taxi am luat?" "As!" Sun la As: "Bună seara, am luat un taxi de la Inter până la Piaţa Iancului. Cred că mi-a scăpat telefonul în maşină. Puteţi da prin staţie? Poate o să răspundă şoferul!" "Sigur că da!"... Numai că la apelul prin staţie nu răspunde nimeni. Sun la poliţie. "Bună seara, mi-a scăpat telefonul într-un taxi. Şoferul l-a închis şi nu mai răspunde la apelul dispecerului!" "Nu vă amintiţi numele şoferului?" "Nu! Am luat taxiul din staţie, ştiu doar că era de la As!" "Uite cum facem: aşteptaţi zece zile şi, dacă nu vă este returnat telefonul, reveniţi la noi. Abia atunci îl putem considera furt!" Am crezut că nu aud bine. Ăsta era răspunsul Poliţiei Române când îi este semnalat un furt? Închid telefonul şi resun. "Bună seara, v-am sunat mai devreme, cu telefonul din taxi. Vă rog frumos să mai repetaţi o dată faza cu zece zile, sunt jurnalist şi înregistrez convorbirea!" Pauză... "Alo?" "Unde sunteţi?" În 5 minute, poate chiar mai puţin, cât am coborât de la etajul 9 cu liftul, o maşină de poliţie era în faţa blocului. Îi explic agentului situaţia. Se gândeşte puţin. "Trebuie să mergeţi la sediul companiei de taxi, să cereţi pozele tuturor şoferilor şi să îl identificaţi pe cel din seara asta!" "Singur să mă duc?" "Singur! O seară bună!" Siguranţa şi încrederea dispar în noapte!

Tridentul din plastic

2010-08-03T12:25:00.007+03:00

Nu pot să nu constat debutul epurării în PD-L. Srategie militară: ataci până la anihilare punctul cel mai vulnerabil, după care distrugi fortăreaţa în sunet de trâmbiţe. Avantajul cuceritorului: învinsul reprezintă răul, care tocmai a fost eliminat, societatea are acum lideri puternici, capabili să o ducă pe culmile gloriei. Atacul a început prin învăluire: câteva nevinovate postări pe blog, urmate de declaraţii în direct la televizor, arena execuţiei publice. Alea iacta est la Snagov: tridentul de fier a primit semnalul începutului sfârşitului. “L-aţi pus la colţ pe Boc, l-aţi minţit, aţi spus ca să facă guvernul reformă, numai voi la ministerele voastre să nu faceţi”. A mai trecut un timp pentru identificarea punctului vulnerabil – Adriean Videanu. Şi a fost declanşat atacul : « Videanu este o problemă pentru PD-L… A abandonat o bătălie electorală şi a fost recompensat cu postul de ministru… Politica de genul mai administrăm o firmă de marmură, mai guvernăm un oraş trebuie să înceteze ». Contraatacul anemic al inculpatului Videanu a fost demontat imediat : « Nu am mai candidat la Capitală din cauza lui Tăriceanu… După Traian Băsescu, eu am cel mai mare număr de voturi în spate… » Ce încerca să facă De-Trei-Ori-Pinnochio, să vândă castraveţi grădinarului ? Pumnul nimicitor l-a lovit direct în plex : « 1. Vasile Blaga a obţinut mai multe voturi decât Videanu în Bucureşti. 2. Traian Băsescu şi PD-L au trecut printr-o serie de teste electorale, pe când el, listacul, nici măcar în interiorul partidului nu a candidat. 3. Videanu priveşte spre trecut, este, deci, un produs perimat… » Cu inefabila-i infatuare, inculpatul gafează sfidător : « Am să rămân prim-vicepreşedinte atâta timp cât voi dori… Guvernul Boc este unul perfect… » Dosul de palmă a venit imediat, de această dată de la celălalt Preda, Cezar : « Pleacă din Guvern oameni competenţi şi rămâne clientela politică stabilită pe plajele din Monte Carlo… Ne-a spus că noi nu înţelegem nimic, că presa nu înţelege nimic, că opoziţia nu înţelege nimic. Că el e singurul care înţelege… Îi aduc aminte că nu l-am văzut ales prin vot direct, ci pe moţiunea lui Boc… » Războiul de uzură a durat puţin, de câteva zile s-a trecut la artileria grea : Don Quijote de la Cogealac e de fapt nimeni altul decât Adriean Videanu. Buuuun ! Asta după ce nişte binevoitori au făcut publică scrisoarea aceluiaşi inculpat către Comisia Europeană : oficialii de la Bruxelles erau întrebaţi de Videanu, dacă Marmosim, firma lui Videanu, poate obţine bani europeni prin Ministerul Economiei, condus de Videanu. Emascularea tripletei a început. Vendeta a început cu V-ul din mijloc.

Frunza şi câinii patrioţi

2010-08-03T12:25:00.006+03:00

Noul brand de ţară, conceput, nu-i aşa, pentru a atrage cât mai mulţi turişti străini în România, a rulat pentru prima oară la Bucureşti. Cu alte cuvinte, promovarea externă a ţării a început în interior. Clipul cu celebra frunză a fost difuzat pe panourile publicitare de pe stadionul Dinamo, la meciul cu Hajduk Split, la doar câteva ore după prezentarea oficială de la Shanghai. Veţi spune că a fost un meci din Europa League, transmis pe tot continentul şi urmărit mai ales în Croaţia. Da, a fost urmărit de peste un milion de croaţi, dar Croaţia nu se află pe lista Ministerului Turismului a ţărilor ţintă pentru atragerea de turişti. Până aici, promovarea brandului de ţară pe un stadion din Capitală la care suporterii croaţi nici nu au avut acces şi pentru o ţară care nu este considerată a fi piaţă ţintă, evenimentul poate părea doar uşor penibil. Dar penibilul miroase a penal! Reprezentanţii Câinilor Roşii fac pe patrioţii şi spun că au difuzat clipul publicitar gratuit! Asta în condiţiile în care o reclamă pe stadion costă sute de mii de euro pe an. Să zicem că este aşa! Dar nu este! Firma responsabilă cu panotajul, adică alţi oameni decât cei de la club, spune că nu ştie nimic despre clipul cu brandul de ţară şi că a primit de la Dinamo lista de publicitate – inclusiv clipurile ce aveau să fie difuzate – , atenţie, cu trei zile înainte de meci, deci cu trei zile înainte de lansarea oficială a brandului de ţară la Shanghai. Nimeni, în afară de ministerul Elenei Udrea nu avea clipul. Deci, Clubul Dinamo nu avea de unde să-l primească de altundeva decât de la minister. Dar ministerul susţine că nu a încheiat nicun protocol cu nimeni, în afară de Romfilatelia, pentru promovarea brandului de ţară. Se impun deci nişte concluzii: clipul publicitar a ajuns la Dinamo cu trei zile înainte de lansarea oficială chiar de la minister (dacă nu de acolo, să spună reprezentanţii clubului de unde, pentru că se numeşte furt), ministerul a dat clipul – care a costat aproape un milion de euro – fără niciun contract, fie că e pe bani sau gratuit – cu Romfilatelia a încheiat un protocol, deşi promovarea urmează să fie făcută gratuit. Întrebare: de ce ar difuza dinamoviştii un clip publicitar, despre care nu se ştie cum l-au obţinut, pe gratis, în condiţiile în care ei pierd astfel sute de mii de euro? Din patriotism?

Ştefan cel chinez şi frunza de aur

2010-08-03T12:23:00.002+03:00

Ştefan, Ştefan, domn cel mare… bate hoardele tătare… Foaie verde, Udrea-n glorie, unde-ai învăţat istorie? A îmbrăca un chinez în Ştefan cel Mare este ca şi cum ai pune aureolă unui diavol. Nu îi consider pe chinezi nişte draci, departe de mine gândul acesta. Dar gestul ministrului Elena Udrea de a bagateliza unul dintre personajele istorice de cea mai mare anvergură este dovada unei inepţii care frizează absurdul. Măsura elucubrantului situaţiei ar da-o, poate, doar imaginea unui Dumnezeu sinucigaş. „Este bucuria cuceritorilor mongoli de a scuipa sau urina în gura populaţiei supuse, înşirată pe două rânduri” scria Cristian Tudor Popescu într-un editorial. Dar bucuria Elenei Udrea care a fost să vadă un mongoloid îmbrăcat în Ştefan cel Mare? Poate aceeaşi ca atunci când ne-a servit explicaţia sfidătoare a frunzei-emblemă. Îmi amintesc de la grădiniţă cum tovarăşa educatoare ne explica semnificaţia culorilor de pe drapelul ţării: roşu, ca sângele eroilor, galben, ca spicele de grâu, albastru ca seninul cerului. Astfel că, deşi ţara noastră este reprezentată de o frunză ieftină, Elena Udrea ne oferă explicaţia profundă a simbolului. FRUNZA, spune d-na. ministru, „este principiul de bază al naturii, care vorbeşte sufletului românesc prin izvoarele populare de foaie verde”… Şi totuşi, în brandul de ţară există şi ceva original, dacă frunza a fost copiată: scrisul, codiţa albastră şi… culorile. Explicaţie de aproape un milion de euro: „SCRISUL de mână are mare personalitate, este prietenos şi cu o trasare originală”; „CODIŢA ALBASTRĂ trimite cu gândul la apă şi la Dunăre”, iar „CULORILE reprezintă bogăţia naturală a pădurilor şi a munţilor”. No comment!